Șomajul și locul pe care îl va ocupa Europa în competiția mondială sunt problemele centrale care vor domina agenda politică a acestei zone a lumii, cel puțin pentru viitorul previzibil.
Confruntată cu rapida industrializare a Orientului Îndepărtat, cât și cu competitorii economici tradiționali, cum ar fi Statele Unite și Japonia, Europa este obligată să apeleze la reforma structurală a economiei. Care vor fi coordonatele acestei schimbări radicale? Este sigur că industriile tradiționale ar trebui să cedeze locul industriilor de înaltă tehnologie. Dacă economia Europei nu se va îndrepta pe scară largă spre acest gen de industrie și spre noile servicii de informație multimedia, problema șomajului, atât de acută la acest început de mileniu - față de Statele Unite, unde se înregistrează un procent mai mic de 6% sau Japonia, unde procentul respectiv este de 2-3%, în Europa de Vest peste 11% din populație este lipsită de un loc de muncă - nu va putea fi soluționată.
La începutul anilor 1980 națiunile puternic industrializate din Europa, ca și din întreaga lume, s-au îmbarcat într-o a doua Revoluție Industrială. Aceasta se rezumă la cinci expresii cheie: tehnologia informațională, noua biotehnologie, tehnologia noilor materiale, tehnologiile energetice și tehnologia aerospațială.
Toate aceste noi tehnologii conduc lumea într-un alt gen de viitor.
Schimbările pe care această Revoluție Industrială le va produce în economie, societate, politică și chiar în viața de zi cu zi vor fi mai puternice decât cele produse de prima Revoluție Industrială de acum 200 de ani.
După anul 1990, s-au adăugat în competiție - alături de noile țări industrializate ale Asiei și Americii Latine - și statele din Centrul și Estul Europei, care au avantajul apropierii de piața vest-europeană, al prețurilor scăzute dar și al unor muncitori bine pregătiți și flexibili.
